Ma plimb pe strada pustie.
Vantul sufla printre pomi , ceea ce da un ton de sinistru si mort.
Cand credeam ca sunt pierduta..apari tu...aceeasi ochi mari si caprui cu gene lungi si negre se uitau fix la mine. Deodata un sentiment necunoscut mi.a strapuns corpul. Era ceva gen iubire si frica. Nu puteam spune nimic. Deodata buzele lui incepuse sa se miste dar nu auzeam nimic. Eram paranoica si nostalgica. Dar vazandu.ma asa a venit si m.a luat in brate. Starea de frica imi trecuse . Simteam iubirea lui prin vene.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu